O zi de vară, senină și călduroasă. La masă pe o terasă de vară, singură și frumoasă, era ea. Era de o strălucire fantastică, ea știa asta, era acolo, conștientă de frumusețea ei, de voluptatea terifiant de strigătoare, care te făcea să-i captezi atenția cu entuziasm debordant, avea acea chemare, însă, în același timp cu grație și eleganță transmitea, nu sunt abordabilă, sunt puternică, ai grijă. Incitația era acolo, prin adierea de vară, care-i arunca suvințele de păr șaten spre blond, pe fața ei gingașă, surâsul ușor copilăresc, toate acestea te făceau să o dorești, nu trupesc ci sufletește, să-i afli enigma ei. Încercam să-i descifrez, secretele, toate semnele trupului, erau pentru mine, loc de studiu în spatele ochelarilor de soare, îmi era suficient de clar, că atracția ei mă captase, eram acolo, urmărindu-i ușor, călcând agale cu privirea pe linia corpului ei minunat, acoperit de o rochie superbă. În liniștea terasei de vară, îi zâmbesc, îmi zâmbește.... ...inima ...