Poveste de vară

O zi de vară, senină și călduroasă.

La masă pe o terasă de vară, singură și frumoasă, era ea. Era de o strălucire fantastică, ea știa asta, era acolo, conștientă de frumusețea ei, de voluptatea terifiant de strigătoare, care te făcea să-i captezi atenția cu entuziasm debordant, avea acea chemare, însă, în același timp cu grație și eleganță transmitea, nu sunt abordabilă, sunt puternică, ai grijă.

Incitația era acolo, prin adierea de vară, care-i arunca suvințele de păr șaten spre blond, pe fața ei gingașă, surâsul ușor copilăresc, toate acestea te făceau să o dorești, nu trupesc ci sufletește, să-i afli enigma ei.

Încercam să-i descifrez, secretele, toate semnele trupului, erau pentru mine, loc de studiu în spatele ochelarilor de soare, îmi era suficient de clar, că atracția ei mă captase, eram acolo, urmărindu-i ușor, călcând agale cu privirea pe linia corpului ei minunat, acoperit de o rochie superbă.

În liniștea terasei de vară, îi zâmbesc, îmi zâmbește....

...inima îmi bătea cu putere din ce în ce mai tare odată cu apropierea mea de masa ei, am ajuns, era tot un zâmbet și mă contopeam în zâmbetul ei.

-Hello, dă-mi voie, te rog, să mă prezint, mă cheamă Ștefan și mi-ar face o plăcere deosebită, să pot sta cu tine la masă, pentru a discuta vrute și nevrute.

-Bună, mă cheamă Alisa și mi-ar face mare plăcere, ba din contră, poate și un bine.

Vocea ei îmi spunea multe, ușor tremurândă de emoție, iar la atingerea măinilor când am făcut cunoștință, am realizat că era sinceră, mâini reci ca gheața. Mă așez în fața ei, fac semn barmanului și îmi comand o cafea frappe.

-Pe o așa vreme frumoasă de vară, cum de stai singură la masă?

-Îmi adun gândurile, este modul meu de relaxare. Știi, îmi place uneori să mă răsfăț cu singurătatea, doar eu și cu mine!

-Minunat, este bine să-ți acorzi acest răsfăț necesar sinelui tău, recunosc, o metodă foarte eficientă, de a te autoevolua, sau cel puțin asta fac eu uneori.

-Să înțeleg că și tu, Ștefan, procedezi la fel?

-Da, Alisa, apropo ai un nume frumos, îmi place.

Zâmbea fermăcător, mă privea adânc, simțeam cum mă întreba, din priviri, dacă încerc să o cuceresc.

-Nu te gândi la o cucerire, ar fi mult prea ieftin, acest mod, dacă crezi că fac acest lucru, chiar îmi place numele tău.

-Mă bucur că îți place, hmmm ... îmi citești cumva gândurile, exact asta îmi trecea prin minte.

-Poate că da, poate că nu...consider că o cucerire se face la alt nivel, în concepția mea, este vorba, categoric, în prima faza de atracție, știi... doi oameni ale căror priviri sunt direct perpendiculare în globul ocular, este demonstrat științific că ei rezonează și din punctul meu de vedere, dacă acest aspect se întâmplă, cucerirea vine abia după, prin caracterele celor două persoane, prin valorile personalitaților lor, prin altruismul lor reciproc și mai ales prin individualitatea lor în acea relație, înțelegi Alisa?

-Woaa, chiar îmi place ce aud, mai ales dacă fiecare din acea relație își încurajează individualismul, adică să nu se piardă pe drum, să se facă compromisuri pentru a fi ștearsă prin acapararea de individualitatea celuilalt, asta ar crea dependență, corect?  Spune-mi, te rog, Ștefan, așa-i?

Era plină de entuziasm, chiar fascinantă, mă uimea cu câtă încredere a debutat în dialogolul nostru, clar lucru, puteam observa îmbinarea minunată dintre frumusețea ei înobilitată de modul coeerent al limbajului folosit, secundele se scurgeau ca apa unui râu prin albia sa, mă fixa și aștepta nerăbdătoare răspunsul meu.

-Alisa, ai perfectă dreptate, chiar îți pot confirma că am trăit o astfel de experiență, într-o căsnicie deja încheiată.

-Deci...divorțat?

-Da. Tu?

-Hmmm, pot spune că și eu sunt divorțată, dacă luăm în considerare că am stat destul de mult în acea relație, mă refer că am locuit împreună, urma să facem nuntă, însă...

-Relax, nu este cazul să vorbim despre trecutul fiecăruia, uite Alisa, îți propun, să rămânem la același subiect, cum consideri că vrei să fii într-o relație, ce zici, e ok așa?

-Ștefan, ai un mod frumos de a mă liniștii, da,  de acord, accept provocarea de a dialoga pe tema propusă, totuși, spune-mi, te rog,  ai terminat psihologia, cumva?

-Haaaa, nu nicidecum, am terminitat o universitate tehnică, recunosc latura pe care o observi la mine, referitor că te pot percepe și de fiecare dată rămâi uimită, cum pot face asta, se datorează experienței mele profesionale, de a lucra cu zeci sau poate mai bine spus, cu mii de tipologii de oameni.

-Să înțeleg, că lucrezi direct cu oamenii, woooa, frumos, dar și complicat!

-Ce este complicat, este de fapt ușor, cu alte cuvinte, acel lucru, care omul, de regulă îl percepe complicat, are cea mai simplă soluție de rezolvare, numai că atunci când te gândești, sau te setezi negativ "că este complicat ", nu faci nimic altceva, decât să te îndepărtezi, de soluția simplă a rezolvării a acelui complicat, care deja ai reușit să ți-l programezi intangibil în minte, înțelegi, ce vreau să spun?

-Daaa, înțeleg perfect ce vrei să spui, numai vezi tu, nu poate fi aplicat acest pozitivism la toată lumea, murumură Alisa, descurajată cumva că se regăsea în acest complex al negativismului.

-De ce, consideri asta, Alisa?

-Păi....privirea era tulburată și mă scana pur și simplu, căutând răspunsul pe fața mea, nu știu dar este greu, complicat, offff deja mă setez pe negativism, așa-i?

-Exact, asta faci, însă în același timp faci progrese, deja începi să lupți pentru a deveni pozitivă, este un pas mare spre evoluția ta personală, așă că, hai capul sus, i-am spus zâmbindu-i pentru a prinde curajul necesar în sinele ei. Simțeam cum dorește să fie pozitivă dar ezita a o face.

-Daaa, oare chiar crezi, că nu doresc să fiu pozitivă, Ștefan? Vreau, dar nu pot!

-Alisa, nu există nu pot, există nu vreau!

-Adică?

-Adicălea, tu dorești, dar nu vrei, este o mare diferență între aceste două aspecte, spre exemplu, pe o scală de la 0 la 100%, căt de mult îți dorești să gândești pozitiv, spune-mi, dă-mi un scor procentual, te rog ?

-Hmmmm...cred că undeva pe la 90%.

-Vezi, exact ceea ce îți spuneam, nu dorești să vrei suficient, pentru a-ți atinge scopul final, atunci când vrei cu orice pret, procentul trebuie să fie de cel puțin 101% și spus fără fără ezitări.

Afișa o destul de mare dezamăgire față de ea, în acel moment realiza, că ceea ce îi spuneam este purul adevăr, nu era nici o mască, era sinceră, afișarea ei exterioară trupească, era fără nici o mască.

-Corect, ai dreptate. Se pare că ne-am abătut de la subiectul propus, cum dorești să fii într-o relație, deci..cu zâmbetul larg și fermăcător, îmi adesează: cum vrei să fii tu într-o relație?

-Da, să revenim la subiectul inițial, cum vreau să fiu? Așa cum sunt eu: deschis, sincer, simplu, romantic, încrezător, admirat, plăcut, vesel, copil, bărbat, visător, respectat, clar lucru că sunt valori care le caut și la ea, hmmm... sunt multe de spus, în momentul acesta îmi trec enorm de multe prin minte, poate că totul aș putea să-l rezum doar la un singur cuvânt: EVOLUȚIE vizavi unul de altul, pentru a crește sinergetic în acea relație. Și cum ai afirmat mai devreme, fără a fura individualitatea unuia altuia, ceva de genu, mă văd eu într-o relație, Alisa.

Rămăsese cu gura căscată, nu știa ce să spună, era debusolată, probabil de concepția mea expusă, era uimită pur și simplu, nu știa ce să facă, ezita, era marcată de ceea ce aflase, cu greu își menținea bucuria de coabitare pentru ceea ce afirmasem, se vedea clar în spatelor ochilor ei frumoși, negri, că este inteligentă, realiza că ăsta este răspunsul pentru viitoare ei relație.

-Ahhhh, Ștefan, serios sunt chiar entuziasmată de ceea ce aud și cu siguranță, vom avea discuții interminabile despre orice temă, simt că pot discuta cu tine aproape despre orice, ești o enciclopledie, nu știu dar asta simt!

-Alisa, putem discuta despre orice dorești ci nu aproape, putem discuta despre tot ce crezi tu de cuviință. Mulțumesc pentru asociere, este mult prea mult să-mi atribui ca fiind o enciclopedie, mă simt flatat. Așa cum am spus chiar vroiam să discut cu tine despre vrute și nevrute, sincer vreau să-ți aflu enigma, asta m-a fascinat la tine, modul enigmatic pe care îl emani.

-Nici tu nu ești mai departe de a fi o enigmă, oricum mi-ai inspirat încredere, nu te-ai uitat la mine cu privirea aia setoasă de a mă avea, era ceva profund în spatelor ochelarilor de soare, aveai acel ceva, care sincer nu știu cum să-l definesc.

- 'Never ever' nu plec de la premiza de a ajunge la acea parte. Știi există o zicală, mai întăi dezbracă-mi sufletul și mai apoi hainele, conotația acestei zicale, mă caracterizeză pe deplin, cel puțin, în ultima perioadă.

-Frumos spus!

-Și sănătos, este partea cea mai puțin înțeleasă de mulți alții, în ziua de astăzi nu se mai face dragoste ci doar sex, toți sunt înnebuniți după 'găurică' pentru a pune în practică fantezii, manipulați de instictul primar, au uitat de satisfacție sufletească și plăcerea preludiului, trec direct la acțiune, țaca paca și gata, se cheamă că au făcut dragoste, fix un 'bullshit', nu crezi că am dreptate?

-Ba da, ai dreptate.

-Cu siguranță. Așă că, te rog, relax, nu ăsta este scopul meu, pur și simplu, vroiam să stău de vorbă cu cineva.

-Știu, mi-am dat seama de asta, pâna acuma, de când tot stăm de vorbă.

-Mă bucur, să aud și să văd că ai înțeles acest aspect. Alisa, știi, omul este complex, mintea lui este dată să poată realiza multe lucruri, este demonstrat științific, că ne folosim foarte puțin din tot volumul de creier, aflat în cutia craniană, știai?

-Sincer, nu știam asta, chiar foarte tare, îți dai seama atunci când vom descoperi metoda de a-l folosii la întreaga capacitate, ce vom fi?

-Mda, poate ne vom distruge ca specie, se pare că prea mult creier omului dăunează, nu observi că odată ce tehnologia avansează, omul tinde spre lene, există după părerea mea o exploatare inteligentă a omului de către om, inventată printr-un simplu mecanism, munca. Mă rog, divagăm, am spus zâmbind și trăgând adânc din țigară, subiectul nostru este altu, corect, ai observat că timpul a trecut pe nesimțite de când vorbim, au trecut deja două ore și jumătate, realizezi, fantastic?

-Da, însă sincer chiar nu-mi pasă, aș vorbi ore în șir cu tine, deși nu te cunosc mai deloc, haaaaaa sau mai bine spus, spre deloc, offff.....Doamne, chiar nu îmi pare rău, că am acceptat prezența ta la masa mea, zâmbea cu o satisfacție extraordinară, îmi era destul de clar, că era impresionată.

-Știu și sunt în asentimentul tău, deplin. Alisa, nu te supăra ce studii ai terminat?

-Marketingul la o universitate particulară.

-Woaaa, fain, înseamnă că mă vei învăța și pe mine câteva metode de negociere, să pot obține niște reducerii bune, când mă duc la piață!

-Haaaaa, da, da, nu cred că ai nevoie, dar dacă vrei, cu mare drag!

-Da, serios, vreau să negociez cu băbuțele la piață....haaaaa, este așa fain să o faci, mereu mă amuz, mai ales dacă sunt într-o pasă din aia de chef mare, le determin mereu o reducere,  evident cu zâmbetul pe buze! Chiar e fain!

-Haaaaaa...poate o să am prilejul să te văd făcând asta, deși nu sunt genul, eu fac listă și mă duc direct și gata, frate, punct ochit, lovit și gata!

-Woaaa, adică nu stai să ...nu știu, să pierzi vremea, să caști ochii, să renunți, să cumperi altceva decât de ce ți-ai propus, nu, nu faci așa...nu pot să cred.....haaaaaa!