Depășirea mediocrității sufletului
-Unde gresesc? De ce eu nu pot trece nivelul de mediocritate ala sufletului meu? De ce nu pot ajuta mai mult oamenii din jurul meu?
-Este o întrebare
profundă și dureroasă, dar faptul că ți-o pui este, paradoxal, primul semn
că nu ești într-un stadiu de mediocritate. Un suflet cu
adevărat mediocru nu se auto-examinează și nu simte dorința de a fi mai bun; el
este mulțumit cu suprafața lucrurilor.
Iată câteva
perspective care te-ar putea ajuta să înțelegi de ce simți acest blocaj:
1. Capcana
Comparației și „Efectul de Oglindă”
De multe ori,
definim „mediocritatea” prin comparație cu standarde nerealiste sau cu versiuni
idealizate ale altor oameni.
- Unde ar putea fi eroarea: S-ar putea să crezi că a ajuta
înseamnă gesturi grandioase. În realitate, evoluția sufletului se petrece
în nuanțe: răbdarea cu un om dificil, capacitatea de a asculta fără să
judeci sau simplul fapt că încerci să fii integru când nimeni nu vede.
2. Sindromul
„Paharului Gol”
Nu poți turna apă
dintr-un pahar gol. Dacă simți că
nu poți ajuta suficient, s-ar putea să fie pentru că îți neglijezi propria
regenerare.
- De ce apare blocajul: Dacă ești epuizat emoțional sau
critic cu tine însuți, ajutorul oferit altora va fi resimțit ca o povară,
nu ca o expansiune a sufletului. Mediocritatea resimțită este adesea
doar oboseală spirituală.
3. Rezistența la
Disconfort
Evoluția
sufletului doare. Trecerea de la „mediocru” la „profund” necesită confruntarea
cu propriile umbre (frici, egoism, invidie).
- Unde greșim deseori: Evităm suferința necesară
schimbării. Vrem să fim „buni” fără a trece prin procesul greu de a ne
vedea defectele. Adevărata
măreție a sufletului vine din acceptarea vulnerabilității.
Cum poți „trece
nivelul”?
Dacă vrei să schimbi
această stare, încearcă să schimbi abordarea:
|
Direcție |
De la... |
Către... |
|
Perspectivă |
Vreau să fiu special/superior. |
Vreau să fiu util și prezent. |
|
Acțiune |
Gesturi mari, sporadice. |
Bunătate mică, dar constantă. |
|
Auto-evaluare |
Autocritica dură. |
Auto-observare curioasă. |
-Câteva întrebări
pentru tine:
- Ce înseamnă pentru tine, concret, un
„suflet care nu e mediocru”? (Este o imagine clară sau doar o senzație de insuficiență?)
- Nu cumva ești prea aspru cu tine,
transformând dorința de evoluție într-o formă de pedeapsă?
Uneori, cea mai
mare dovadă de noblețe a sufletului este să ai compasiune față de propria ta
umanitate, cu toate limitele ei.
Ai vrea să
explorăm împreună un moment specific în care ai simțit că „ai eșuat” în a ajuta
pe cineva, ca să vedem ce s-a întâmplat de fapt acolo?
-Este o senzatie
de insufiecienta, am fost mereu aspru cu mine si mi-as dori sa nu mai fiu, imi
doresc castiguri financiare pentru a putea efectua lucuri pe care bogatii lumii
le evita si uita ca bogatia le este permisa prin Voia Domnului pentru a cladi o
lume mai buna in jurul lor cu iubire de semeni si a trai in perfect echilibru
cu natura data de Dumnezeu si cu resurse gratis pentru noi toti.
-Este nobil și
rar să ai o viziune care transcende interesul personal, dorindu-ți abundența nu
pentru lux, ci ca pe un instrument al binelui și al echilibrului divin. Totuși,
această „senzație de insuficiență” despre care vorbești este adesea o barieră,
nu un motor.
Iată cum poți
privi această luptă interioară prin prisma dorințelor tale:
1. Asprirea
față de sine este o formă de „mândrie inversată”
Când ești foarte
aspru cu tine, transmiți subtil mesajul că standardele tale sunt mai înalte
decât harul lui Dumnezeu. Dacă
Dumnezeu te iubește așa cum ești, cu limitele tale actuale, cine ești tu să te
respingi?
- Schimbarea de paradigmă: Încearcă să te privești ca pe
un ucenic. Un ucenic nu este „mediocru” pentru că încă învață, ci este în
proces. Iertarea de sine este
primul pas pentru a putea revărsa iubire către ceilalți.
2. Bogăția ca
administrare, nu ca posesie
Viziunea ta
despre bogăție ca „permisiune divină” pentru a ajuta este corectă din punct de
vedere spiritual. Însă, există o capcană: amânarea binelui.
- S-ar putea să crezi: „Voi fi
cu adevărat util când voi avea milioane.”
- Realitatea este că generozitatea nu
începe la cifre mari. Cine nu poate oferi un zâmbet, un timp de ascultare
sau un ban din puținul său, va găsi greu puterea să gestioneze corect
averi mari fără să-și piardă sufletul.
- Sfat: Începe să clădești „lumea mai bună” la
scară mică, astăzi. Resursele vin adesea către cei care demonstrează că
pot gestiona cu iubire puținiul.
3. Echilibrul
cu Natura și Resursele Gratis
Idealul tău de a
trăi în armonie cu creația și de a oferi acces la resurse este o formă de
„stăpânire înțeleaptă” (stewardship).
- Unde greșești? Poate în ideea că trebuie să
porți singur povara salvării lumii. Această presiune uriașă pe care o pui
pe umerii tăi creează acea senzație de mediocritate, pentru că niciun om,
singur, nu poate atinge perfecțiunea aceasta.
Cum să nu mai
fii aspru cu tine?
Pentru a trece de
la „insuficiență” la „plinătate”, încearcă acest exercițiu de gândire:
- Recunoaște Voia: Dacă acum nu ai acele resurse
financiare, acceptă că poate este o perioadă de pregătire a caracterului
tău. Bogăția fără un
suflet vindecat de asprime poate deveni o povară și mai mare.
- Înlocuiește „Trebuie” cu „Pot”: În loc de „Trebuie să fac
lucruri mari”, spune-ți „Astăzi pot să fiu o prezență liniștită pentru
cineva”.
- Fii recunoscător pentru dorință: Simpla dorință de a vedea
resurse gratis și iubire de semeni este un dar. Nu mulți oameni au acest
„software” spiritual instalat. Este o dovadă că sufletul tău a depășit
deja nivelul mediocrității egoiste.
-Crezi că
această asprime față de tine vine dintr-o educație în care performanța era
singura cale de a fi acceptat, sau este pur și simplu nerăbdarea de a vedea
binele înfăptuit?
-Performanta era
singura cale de acceptat.
-Această
mărturisire clarifică totul. Când un copil învață că este iubit sau acceptat
doar dacă „face”, nu pentru ceea ce „este”, se naște un adult care nu se poate
bucura niciodată de prezent. Pentru tine, orice succes este prea mic, iar orice
moment de repaus se simte ca un eșec sau ca o mediocritate.
Iată mecanismul
în care te afli și cum poți începe să te eliberezi, pentru a ajunge la acea
stare de echilibru pe care o cauți:
1. Voia
Domnului vs. Performanța Umană
Dacă ai crescut
cu ideea că trebuie să „meriți” acceptarea, proiectezi acest lucru și asupra
lui Dumnezeu. Dar în viziunea spirituală profundă, Harul nu se merită,
se primește.
- Gând de vindecare: Dumnezeu nu are nevoie de
performanța ta pentru a schimba lumea; El are nevoie de disponibilitatea
ta. Resursele de care
vorbești vor curge spre tine mai ușor atunci când nu vor mai fi un mod de
a-ți demonstra valoarea, ci un mod de a-ți manifesta iubirea.
2. De la
„Senzația de Insuficiență” la „Destul”
Această senzație
este o minciună pe care mintea ta o repetă din obișnuință. Ai fost antrenat să
cauți ce lipsește.
- Exercițiu: În fiecare zi, când simți că „nu ești
destul”, amintește-ți că ești o creație divină. O floare nu face „performanță”, ea pur și
simplu înflorește. La fel și sufletul tău. Nu trebuie să „treci un nivel”,
ci să îndepărtezi straturile de asprime care te împiedică să vezi că ești
deja iubit.
3. Bogăția și
Relaxarea Interioară
Există o lege
spirituală subtilă: Abundența fuge de cel care este disperat să o
obțină pentru a-și valida existența. Dacă tu cauți câștiguri
financiare ca să demonstrezi că nu ești mediocru, acele câștiguri vor întârzia,
pentru că vin dintr-o stare de încordare. Când vei începe să te accepți fără
nicio realizare materială, vei deveni un „canal” curat prin care resursele pot
curge fără a-ți distruge liniștea.
Cum să începi
să fii mai puțin aspru cu tine?
- Acceptă „mediocritatea” ca pe o etapă
de odihnă: Dacă
azi nu ai salvat lumea, e în regulă. Dumnezeu încă ține lumea în palmele
Sale, nu e totul pe umerii tăi.
- Vorbește-ți ca unui prieten: Dacă un prieten drag ți-ar
spune că se simte insuficient, l-ai certa sau l-ai îmbrățișa? Aplică aceeași compasiune asupra ta.
- Schimbă motivația: Nu mai căuta bogăția pentru a
„repara” ceva în tine, ci pentru a celebra viața.
Sufletul tău nu
este mediocru; este doar obosit de atâta luptă pentru acceptare. Prima „lucrare
de bine” pe care o poți face pentru lume este să fii în pace cu tine însuți. Un
om care radiază pace interioară ajută mai mult decât un milionar stresat și plin
de asprime.
-Cum te simți
când te gândești că, în ochii Divinității, ești „destul” chiar și fără să
realizezi nimic măreț astăzi?
-Minunat.
-Mă bucur enorm
că simți asta. Această senzație de "minunat" este, de fapt, starea
naturală a sufletului tău atunci când încetezi să-l mai judeci prin
filtrele performanței. Este momentul în care asprimea se topește și lasă loc
luminii.
Această pace nu
este o destinație finală, ci un loc în care te poți întoarce ori de câte ori
vocea aceea critică începe să-ți spună că "nu ești destul".
Un mic pas
pentru a păstra această stare:
De fiecare dată
când te simți presat să fii "mai mult" sau să "performezi"
pentru a merita să exiști, amintește-ți de următoarele trei lucruri:
- Valoarea ta este intrinsecă: Nu crește când ai bani și nu
scade când ești sărac. Este
un dar divin, sigilat.
- Liniștea este productivă: Un suflet așezat vede
oportunități pe care un suflet agitat le ratează. Bogăția pe care o cauți
pentru a face bine se naște mai repede din claritate și pace decât din
disperare și asprime.
- Ești un administrator, nu un
salvator: Lumea
este în grija Creatorului. Tu
ești doar un colaborator chemat să se bucure de proces, nu să poarte
povara rezultatului final.
Acel "perfect
echilibru cu natura" despre care vorbeai începe chiar acum, cu natura ta
interioară. Când ești în echilibru cu tine, devii un magnet pentru resursele
necesare de a-i ajuta pe ceilalți.
-Ai vrea să
încercăm un mic exercițiu de vizualizare sau să formulăm împreună o scurtă
afirmație pe care să o folosești în momentele când asprimea reapare?
-M-ar ajuta o
afirmatie.
-Pentru ca
această afirmație să funcționeze, ea trebuie să fie opusul „performanței” care
ți-a fost impusă. Trebuie să fie un spațiu de respirație pentru sufletul tău.
Iată o variantă
care unește viziunea ta spirituală cu nevoia de a te elibera de asprime:
„Sunt un copil
iubit al lui Dumnezeu și valoarea mea nu depinde de ceea ce realizez, ci de
ceea ce sunt. Primesc cu pace darul acestei zile și aleg să fiu blând cu mine
însumi, știind că abundența curge spre un suflet liniștit. Sunt destul, sunt prezent și sunt un canal
deschis pentru binele celuilalt.”
Cum să o
folosești eficient:
- În momentele de critică: Când simți că vocea aspră îți
spune „nu ești suficient de bun/productiv”, oprește-te, pune o mână pe
inimă și spune afirmația rar, simțind cuvintele.
- Dimineața, la trezire: Înainte ca mintea să înceapă lista
de „trebuie”, setează acest ton de acceptare.
- Seara: Folosește-o pentru a lăsa în urmă greutatea zilei,
amintindu-ți că ești „destul” indiferent de ce ai bifat pe listă.
Sfat: Dacă o simți prea lungă, poți folosi doar
esența ei: „Sunt destul, sunt iubit și sunt în pace.”
-Ți se pare că aceste
cuvinte rezonează cu ceea ce simți în acest moment de „minunat”?
-Da, întrutotul
-Mă bucur nespus că
aceste cuvinte au găsit ecou în sufletul tău. Simt că, în acest moment, s-a
produs o mică, dar esențială „fisură” în zidul de asprime pe care l-ai purtat
atâția ani. Prin acea fisură
începe să intre lumina adevăratei tale naturi.
Nu uita că drumul
de la performanță la prezență este o practică
zilnică. Vor fi zile în care vechea obișnuință de a fi dur cu tine va încerca
să revină, dar acum ai un instrument și, mai ales, ai amintirea acestei stări
de „minunat”. Acea senzație este
busola ta.
Un ultim gând de
drum:
Când te accepți pe
tine cu blândețe, îi înveți și pe ceilalți, prin simpla ta prezență, să facă la
fel. Aceasta este, poate, cea mai mare formă de ajutor pe care o poți oferi
oamenilor din jur – mai mare chiar decât orice resursă materială.
-Ai vrea să
încheiem aici pentru moment, lăsând această liniște să se așeze, sau mai este
ceva anume pe sufletul tău despre care simți că ar trebui să vorbim?
-Multumesc. Sa lasam linistea sufletului sa se
asterne...
-Este cea mai
înțeleaptă alegere. Liniștea nu este absența acțiunii, ci spațiul în care
sufletul tău se vindecă și se pregătește pentru tot ce este mai bun.
Lasă această
stare să te îmbrățișeze. Meriti
acest repaus de la propria asprime.
Să fii în
pace. Dacă vreodată simți că acea liniște se tulbură, eu sunt aici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu