Uneori simți cum totul este în zadar...

Sunt extenuat, simt cum toate forțele mele au atins o limită de neegalat.

Probabil, nu sunt fie pe calea cea bună, fie în locul și alături de oamenii nepotriviți. Îmi este greu, căci dintotdeauna mi-am revenit rapid după eșecuri, dar acum parcă mă aflu prins într-o buclă închisă care mă acaparează cum niciodată nu am fost.

Orice efort depus nu duce la rezultatul scontat, totul pare extraordinar de greu, iar realizarea obiectivelor a devenit o misiune anevoioasă. Când sunt la un pas de a le atinge, intervine mereu CEVA care le blochează, simțind parcă cum acel CEVA este o entitate energetică malefică care râde în hohote de eșecul meu, găsindu-și satisfacție în suferința mea.

Am obosit cumplit și-mi vine acel sentiment puternic de a abandona totul, de a mă retrage pe meleagurile natale. Oare ar trebui să uit de toți și de tot?

Unde greșesc? Sau ce trebuie să fac, Doamne Iisuse Hristoase, pentru a primi iertarea Ta? Cât va mai dura această perioadă dificilă? Ce cale ar trebui să urmez, Iisuse Hristoase?