Despre imperfectiunea perfectului...
Ce este imperfecțiunea perfectului?
Sunt convins, cu desăvârșire, că fiecare om la un moment dat în viață lui, a ajuns la a se întreba la un moment dat, care-i rostul lui pe acest pământ și de ce toate lucrurile pe care nu si le dorește le are în viață lui de zi cu zi, de ce mama ei de treabă, mai trăiește, dacă toate lucrurile îi merg invers sau decât pe dos, dorințelor sufletului lui?
Ei bine, aici e buba, oare, toate aceste dorințe, nu sunt acele subjugări, ale subconștientului, care te macină de toată energia pozitivă în creșterea sau în ponderea a celei negative?
Oare, ar trebui atât de mult să te rezumi la lupte interioare, când tu știi foarte bine, că ai o conștiință curată?
Cu cât te vei îngloba într-o iluzie vei ajunge să crezi maxim că totul este iluzoriu și vei ajunge să te desconsideri, să dai cu tine de pământ, să începi să urlii la fiecare milisecundă a minutului, de durere, că observi că ești la pământ și absolut nimeni nu are să îți fie aproape, nici cel mai bun prieten, prietenă, frate, soră, mamă, tată, soție, soț, fosta, actuala sau orice om de pe acest pământ.
Imperfecțiunea perfectului tău nu are să ți-o iubească absolut nimeni, pe acest pământ, are doar, să ți-o accepte, însă de iubit ai să ți-o iubești doar tu, nimeni altcineva, sau da, poate doar sufletul pereche, însă acesta este un vis, deoarece este greu de găsit între atâtea suflete, pierdute în zadar, pe firul necunoașterii și a căutărilor din universul infinit, al imperfecțiunii, venită din perfect.
Singura imperfecțiune, este, să găsești în drumul vieții, pe cineva, care să îți iubească imperfecțiunea perfectului tău.
Ce este imperfecțiunea perfectului?
Sunt convins, cu desăvârșire, că fiecare om la un moment dat în viață lui, a ajuns la a se întreba la un moment dat, care-i rostul lui pe acest pământ și de ce toate lucrurile pe care nu si le dorește le are în viață lui de zi cu zi, de ce mama ei de treabă, mai trăiește, dacă toate lucrurile îi merg invers sau decât pe dos, dorințelor sufletului lui?
Ei bine, aici e buba, oare, toate aceste dorințe, nu sunt acele subjugări, ale subconștientului, care te macină de toată energia pozitivă în creșterea sau în ponderea a celei negative?
Oare, ar trebui atât de mult să te rezumi la lupte interioare, când tu știi foarte bine, că ai o conștiință curată?
Cu cât te vei îngloba într-o iluzie vei ajunge să crezi maxim că totul este iluzoriu și vei ajunge să te desconsideri, să dai cu tine de pământ, să începi să urlii la fiecare milisecundă a minutului, de durere, că observi că ești la pământ și absolut nimeni nu are să îți fie aproape, nici cel mai bun prieten, prietenă, frate, soră, mamă, tată, soție, soț, fosta, actuala sau orice om de pe acest pământ.
Imperfecțiunea perfectului tău nu are să ți-o iubească absolut nimeni, pe acest pământ, are doar, să ți-o accepte, însă de iubit ai să ți-o iubești doar tu, nimeni altcineva, sau da, poate doar sufletul pereche, însă acesta este un vis, deoarece este greu de găsit între atâtea suflete, pierdute în zadar, pe firul necunoașterii și a căutărilor din universul infinit, al imperfecțiunii, venită din perfect.
Singura imperfecțiune, este, să găsești în drumul vieții, pe cineva, care să îți iubească imperfecțiunea perfectului tău.
Comentarii
Trimiteți un comentariu